Istoria Japoniei!!!

Bloodfist · Posted: 19/01/2008 23:49 Post subject: Istoria Japoniei!!!

Periodizare

Succesiunea ºi cronologia perioadelor din istoria Japoniei sunt tributare calendarului nipon. șablonul lui a fost luat dupã cel utilizat odinioarã în China (începând cu anul 140 î.e.n.), adoptarea fãcându-se în Japonia sub domnia împãratului Kotoku, în anul 645. Alcãtuirea calendarului urmeazã sistemul numelor erelor (nengo). Douã sau mai multe ere alcãtuiesc o perioadã; numele unei perioade se stabileºte, în principiu, dupã cel al capitalei, reºedinþã a suveranului ºi marcheazã începutul unei domnii mai importante. Numele erelor sunt alese în funcþie de evenimentele majore din viaþa þãrii, indiferent dacã au un caracter fast sau nefast. De pildã, o urcare pe tron, o perioadã de prosperitate, stabilirea unei reforme sau o calamitate naturalã pot fi pretexte pentru a fixa numele unei ere. Numãrul anilor cât dureazã o erã este variabil.

Epoca medievalã cuprinde o perioadã de ºapte secole, începând cu secolul al XII-lea ºi încheindu-se cu anul 1868. În Japonia a existat o perioadã istoricã relativ îndelungatã în care conceptul de stat era foarte vag. Unificarea clanurilor ºi stabilirea unui stat centralizat în Japonia a avut loc abia în anul 646 sub domnia împãratului Kotoku (645-654).

Din evul mediu Japonia iese o datã cu perioada Meiji sau a “Guvernãrii luminoase” (1868-1912), marcând intrarea Japoniei în epoca modernã. În anul 1868 a fost rãsturnat ultimul shogun, Tokugawa Yoshinobu, iar împãratul Meiji (1867-1912) a fost repus în drepturile lui de conducãtor al naþiunii. Liderul forþelor imperiale, Saigo Takamori ºi liderul forþelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au întâlnit ºi au negociat predarea paºnicã a puterii.

Preistorie

A Middle Jomon vessel (3000 to 2000 BC)Preistoria este acea porþiune din trecutul uman care precede documentele scrise ºi poate fi cunoscutã doar prin cercetarea arheologicã. Era preistoricã în Japonia pornește în epoca pleistocen (era glaciarã), îndată ce grupuri umane de pe continentul asiatic au ocupat pentru întâia datã arhipelagul japonez, ºi dureazã pânã în primele secole ale erei noastre, când fapte din Japonia au început a fi menþionate de cãtre istoricii dinastiilor chineze. Perioadele pe care arheologii le folosesc, în mod tradiþional, pentru a diviza istoria Japoniei, sunt subdiviziuni arbitrare ale trecutului þãrii, limitele acestor perioade fiind în mod frecvent schimbate de noile descoperiri arheologice.

Perioada paleoliticã (pre 8000 i.e.n.)

Perioada paleoliticã (kyusekki jidai), numitã de asemenea perioada preceramicã, este caracterizatã prin rãmãºiþe materiale, în singular unelte formate prin cioplirea pietrelor, datând dinainte de anul 10.000 î.e.n. În literatura de specialitate existã o mare controversã referitoare la data când aceastã epocã începe, adicã, momentul în care oamenii au ocupat pentru prima datã insulele japoneze; sfârºitul acestei perioade fiind marcat de primele elemente de olãrit neolitice.

Factorii geologici ºi naturali formeazã un fundal important pentru studiul culturilor din pleistocenul japonez. În primul rând, ordonarea cronologicã a rãmãºiþelor din paleoliticul japonez se bazeazã pe informaþii referitoare la stratificaþia solului. În al doilea rând, schimbãrile climei ºi scãderea nivelului mãrii au alterat în mod dramatic aspectul ºi forma þãrii, fiind necesarã astfel interpretarea dovezilor arheologice. De-a lungul pleistocenului târziu, insula Hokkaido (nordul Japoniei) era o continuare a câmpiei cu climã rece a Siberiei; pe când schimbarea climei era mai puþin simþitã în sudul Japoniei. Scãderea nivelului mãrii a expus recifurile de pe coastele de vest ale Japoniei, formându-se astfel legãturi periodice, mai ales între anii 20.000-18.000 î.e.n., între peninsula Coreea ºi insula Kyushu (sudul Japoniei) precum ºi cu vestul insulei Honshu (centrul Japoniei). Diferenþa climatericã din aceste zone ºi faptul cã erau legate cu diferite pãrþi ale continentului asiatic a fost cauza pentru care în nordul ºi sudul Japoniei s-au format, de-a lungul paleoliticului, sfere de culturã separate.

Primele artefacte ale paleoliticului japonez au fost descoperite pentru prima datã de cãtre arheologul amator Aizawa Tadahiro, în anul 1946. Începând cu aceastã datã, în Japonia au fost descoperite mai mult de 1.000 de situri arheologice datând din pleistocen. Marea majoritate a acestor situri oferã doar o privire de ansamblu asupra perioadei, dar recent au fost descoperite câteva rãmãºiþe arheologice care aduc noi elemente referitoare la aceastã perioadã. Câteva situri au pãstrat unelte din os sau rãmãºiþe animale care pot ajuta la reconstruirea peisajului paleolitic, dar cu toate astea se cunoaºte prea puþin despre modul de viaþã al locuitorilor arhipelagului. Situri în care stratificarea solului din perioada paleoliticã sã fie clarã, ca de exemplu cel de la Nogawa din regiunea Kanto, sunt rare, fiind totodatã dificilã datarea acestor situri prin metoda carbonului. Stabilirea cronologiei culturilor are, deci, tendinþa sã se bazeze pe analiza detaliilor ºi a tipologiilor artefactelor din piatrã atribuite acestei perioade.

Denumirea de “paleolitic timpuriu” a fost datã unui mic numãr de unelte neºlefuite, mai vechi de 30.000 de ani, unele dintre ele datând poate din ultima perioadã interglaciarã (100.000-70.000 î.e.n.). Descoperite în Peºtera Fukui ºi Sozudai din Kyushu, precum ºi în tumultul Kanto aparþinând sitului Iwajuke ºi Hoshino (aflate în nordul câmpiei Kanto) aceste unelte neºlefuite au fost comparate cu cele descoperite în Zhoukoudian (Chou-k’ou-tien) ºi alte situri din nordul Chinei. “Poduri de pãmânt” scoase la ivealã de scãderea nivelului mãrii ar fi putut permite raportul uman între China ºi Japonia, dar cercetãtorii nu au cãzut încã de acord asupra perioadei în care insulele japoneze au fost habitate pentru prima datã. Mulþi arheologi japonezi ºi strãini neagã vehement vechimea uneltelor, stabilitã în primul rând prin asimilare cu cele de pe continentul asiatic.

Rãmãºiþele paleoliticului târziu (cca. 28.000 – cca. 10.000 î.e.n.) sunt în mod dramatic diferite de cele din paleoliticul timpuriu. Aproape dupã anul 28.000 î.e.n., se observã o creºtere rapidã a numãrului culturilor arheologice, timp în care uneltele din piatrã din nordul Japoniei sunt realizate utilizând o nouã tehnicã de ºlefuire, bazatã pe folosirea uneltelor ascuþite, asemãnãtoare celor utilizate de cãtre oamenii din Eurasia, în paleolitic. Însã mici diferenþe existã în tehnica de prelucrare a acestora, semnificaþia acestor diferenþe fiind interpretatã diferit de cãtre oamenii de ºtiinþã, rezultând pãreri contrare referitoare la relaþiile Japoniei cu continentul, în paleolitic. Una din teorii interpreteazã noul tip de unelte ca un produs al dezvoltãrii, propunând astfel ideea cã Japonia a compus o culturã aparte, cu toate cã nu a fost izolatã de continent. O altã ºcoalã de gândire vede aceastã inovaþie, în domeniul fabricãrii uneltelor, ca o infuzie din exterior, prin legãtura cu continentul. Au existat legãturi de netãgãduit între Hokkaido ºi Siberia, iar asemãnãrile între artefacte sugereazã cã Japonia de sud a avut contacte cu zonele ce azi desemneazã China de nord ºi Manciuria. În mod evident, a avut loc ºi o dezvoltare independentã de influenþele exterioare, iar relativa sãrãcie de date arheologice pentru regiunile continentale face dificil studiul asemãnãrilor dintre rãmãºiþele materiale din arhipelag ºi cele de pe continent.

Dacã înrudirea culturilor din paleoliticul japonez este neclarã, tot la fel de puþine lucruri se pot spune ºi despre modul de viaþã al oamenilor din aceastã perioadã care au locuit pe teritoriul actual al Japoniei. Oamenii din paleolitic probabil au ocupat zone întinse pe coastele Japoniei, expuse de scãderea nivelului mãrii în timpul ultimei perioade din pleistocen. Oricum, nivelul de astãzi al mãrii a inundat aceste zone, rezumând accesul cercetãtorilor numai la culturile arheologice care au supravieþuit pânã astãzi în zonele de câmpie ºi deal. Aceste culturi se pare cã au fost create de mici grupuri migratoare care aveau distincte activitãþi bazate în rarisim pe vânãtoare ºi cules. Uneltele de excepție din piatrã erau schimbate cu altele de la mari distanþe; de exemplul roca vulcanicã, obsidianul, care se gãsea în prefectura Nagano a fost prelucratã de grupuri aflate la periferia Tokyo-ului de azi. Se pare cã o caracteristicã a acestei perioade a fost uniformitatea culturilor pe zone largi.

Perioada paleoliticã este, deci, caracterizatã de trei elemente: scãderea nivelului mãrii ºi formarea de aºezãminte pe coastele Japoniei, legãtura dintre arhipelag ºi continent ºi perfecþionarea uneltelor din piatrã.

Perioada Jomon (cca. 8.000 î.e.n. – cca. 300 î.e.n.)

În perioada Jomon (cca. 8.000 î.e.n. – cca. 300 î.e.n.) principalele ocupaþii sunt identificate cu vânãtoarea ºi culesul, iar ca o caracteristicã a arhipelagului japonez, utilizarea frecventã a resurselor marine. Din punct de vedere literal, numele acestei perioade provine din cuvintele jo=împletiturã ºi mon=ornament.

Populaþia indigenã

Populaþia indigenã se numeºte ainu fiind azi pe cale de dispariþie (au mai rãmas cca. 20.000). Aceºtia trãiesc azi în sudul insulei Sahalin, în arhipelagul Kurilelor ºi în nord-vestul insulei Hokkaido. Posedau o organizare socialã patriarhalã ºi poligamã ºi aveau o religie bazatã pe cultul ursului.

Originile civilizaþiei japoneze

Originile civilizaþiei japoneze se pierd în negura timpului. 11 februarie 660 BC este consideratã data tradiþionalã când Japonia a fost fondatã de împãratul Jimmu Tenno. Aceasta este numai versiunea istoriei japoneze datând de la primele înregistrãri scrise din secolele al ºaselea respectiv al optulea când þara a adoptat alfabetul chinez. În aceastã perioadã mai mulþi împãraþi se luptau pentru putere. Cu scopul de a-ºi legitima pretenþiile la tron ei au comandat poeþilor de curte sã scrie mai numeroase colecþii de poeme în care pretindeau cã au moºtenit puterea direct de la zeiþa soarelui Amaterasu ( care a rãmas încã cea mai veneratã zeiþa a panteonului Shinto ), cu medierea nepotului ei Ninigi lui Jimmu Tenno, despre care se afirma cã este unul dintre strãmoºii familiei imperiale japoneze. Acest mit propagandistic a fost preluat de istoricii din secolul al XIX lea ºi a ajuns un pilon fundamental al ideologiei naþionaliste japoneze Kokutai.

Izvoare chineze mai credibile descriu o þarã "Wa" condusã de mai multe familii - fiecare având zeitãþi proprii. Studii recente de antropologie aratã cã strãmoºii japonezilor par sã fi emigrat din Siberia ori Polinezia.
_________________
<center> Istoria Japoniei!!! Istoria Japoniei!!!

</center>